MOTIVATIA
(DESPRE ATINGEREA "FUNDULUI PRĂPASTIEI")
Există mulţimi de oameni ajunşi în dezastru existential datorită jocurilor de noroc dar foarte puţini îşi dau seama că sunt bolnavi. Un număr încă şi mai mic dintre ei solicită sfaturi şi ajutor. În sfârşit, dintre aceştia un număr cu totul neînsemnat găsesc şi forţa necesară pentru a-şi impune să facă ceva pentru a scăpa. "Dependenţii ascunşi", cum sunt denumiţi dependenţii de jocuri, îşi trăiesc în singurătate nefericirea lor, mulţi neştiuţi, şi pot ajunge la sinucidere sau la fapte ilegale cu mult înainte de a ajunge să se trateze.
Deci din punctul de vedere al probabilităţii de a se trata dependentul de jocuri se poate găsi în una dintre cele trei faze:
- faza de necunoaştere (în care tendinţa de a nega realitatea îl face să nu perceapă cu claritate faptul că "are o problemă" de joc de noroc deşi toţi cei apropiaţi îşi dau bine seama de acest lucru)
- faza de non-acţiune (în care dependentul înţelege şi acceptă faptul că are problema, ar fi bucuros să scape de ea, dar în acelaşi timp nu face nimic în acest sens)
- faza de acţiune (în care jucătorul dependent este dispus să facă ceva, efectiv, în direcţia vindecării).
1) Consilierul de specialitate, în şedinţele de consiliere pe care le face cu dependentul, se străduieşte prin arta lui să-l promoveze treptat pe client de-alungul celor trei faze până la intrarea în faza de acţiune.
2) În grupul de într-ajutorare de tip "Jucătorii Anonimi" se întâmplă acelaşi lucru, membrii grupului străduindu-se să-l facă pe individ să atingă aceeaşi fază de acţiune. Aici se foloseşte metafora atingerii "fundului prăpastiei" sau a ajungerii la "fundul sacului", aceasta însemnând atingerea acelei situaţii intolerabile care să-l poată smulge pe jucător din pasivitate împingându-l să apeleze şi să accepte ajutor din afara sa şi astfel să se salveze.
Acest "fund al prăpastiei" poate fi foarte diferit de la o persoană la alta. Un jucător poate să ajungă în acest punct după puţini ani de dependenţă, la primul contact mai serios cu consecinţele faptelor sale, cum este cazul lui Gabriel, în timp ce altul poate să nu reuşească să intre în acest stadiu nici după ce şi-a pierdut din cauza jocului prietenii, relaţia cu familia, locul de muncă, căsnicia, locuinţa, libertatea şi chiar viaţa.
