L. DORIN - DANIEL - Joc de noroc patologic
Am 20 de ani si sunt student la Constructii in anul I. Trebuia sa fiu acum in anul II, dar repet anul datorită jocurilor de noroc. Am inceput facultatea in capitala dar acum m-am transferat cu studiile in judetul de care apartin. Totul a inceput intr-un bar unde jucam biliard cu prietenii. Am observat niste masini de joc cu sloturi iar lumea juca, si unii dintre ei castigau. De acolo a inceput si ambitia mea de a incerca sa bag sume mici pentru a scoate o sumă acceptabilă cu care sa ma distrez. Totul a fost o distractie la inceput jucând bani puţini si limitandu-ma la sume mici de bani. Dar fara sa-mi dau seama acest lucru s-a transformat intr-un viciu care mi-a acaparat aproape tot timpul liber pe care il aveam, ajungand sa recurg la lucruri la care nici nu m-as fi gandit mai inainte. In prima faza am inceput sa bag toti banii pe care ii aveam in buzunar, iar banii castigati nu mai erau folositi pentru distractie ci ii pastram ca sa alimentez mai departe aparatul. De acest lucru mi-am dat seama pe parcurs si am realizat ca nu voi ajunge departe cu aceste aparate, dar eu tot continuam sa joc. Dupa o perioada, cand aceasta dependenta a crescut foarte mult, neavand bani pentru a juca a trebuit sa recurg la metode neplacute cum ar fi sa amanetez aurul din casa, sa iau bani din casa, lucru care mi-a adus numai certuri si dezamagiri fata de parinti. La un moment dat ajunsesem sa-mi dau seama ca ceea ce fac nu este bine, insa de fiecare data ma infundam in datorii iar singura solutie erau aparatele: "Hotarat ca acestea imi vor rezolva problemele", iar intotdeauna cand ma gandeam daca sa ma duc sau sa nu ma duc la aparate aparea o forta in mintea mea, un impuls care ma indemna sa joc si asa ma trezeam in final din nou in fata aparatului.
A fost o perioada in care ma lasasem de acest viciu, insa problema a reaparut odata cu plecarea la facultate in Bucuresti unde a inceput adevaratul calvar al vietii mele. Odata ajuns acolo si intrand in cazino am ramas uimit de conditiile si oportunitatile pe care le ai in capitala comparativ cu orasul meu natal. M-am incantat asa de mult incat atunci cand ramaneam fara finante intram in banii de chirie, amanetam laptopul, bratara si alte lucruri din care sa iasa bani. Intotdeauna ma duceam cu acelasi gand, acela de a castiga pentru a-mi acoperi poagubele anterioare, riscand totul fara a ma gandi la consecinte. Cu ajutorul familiei mi-am dat seama intr-un final ca intr-adevar am nevoie de ajutor si tratament, deoarece singur nu voi putea trece peste acest viciu care constituia o bariera care nu ma lasa sa am o viata linistita si fara stres.
