Jucatorul care fuge si dispare de acasa dupa
ce pierde sume mari
(Fuga jucatorului, de rusine, echivalent autolitic)
Aceasta situatie s-a agravat cand am fost lasat liber la liceu la Tulcea. Parintii imi dadeau bani pentru o saptamana. Eu ii pierdeam fie imediat, duminica, fie cel mai tarziu luni. Banii de alocatie tot acolo mergeau. De abia asteptam ziua in care ii luam. In plus cautam alte motive cat mai credibile pentru a lua alti bani de la ei. A fost poate mai putin resimtibil, pentru ca parintii mei imi plateau internatul (cazarea si masa). In aceasta perioada de liceu, in toate iernile, la noi in localitate se jucau carti la mana. Acolo am prins aceasta placere de castig. Realizam in weekend-uri castiguri, unele enorm de mari (de ordinul a 3-4 salarii normale) insa fara rost, pentru ca ajungeam la Tulcea unde lipseam de la ore si bagam toti banii in aparate.
A doua perioada grea a fost cand am plecat la Bucuresti la facultate, aici aveam banii de mancare, de intretinere, pe care ii pierdeam, fapt caruia i se datoreaza faptul ca dupa scurt timp m-am lasat de facultate (3 luni). Erau zile in care mancam numai cartofii pe care ii aveam de acasa. Eu si parintii am hotarat sa fac armata, in speranta ca o sa ma linistesc. Incepeam sa am datorii la toti cunoscutii si incepeam sa pierd din prieteni. Am terminat armata, dar nici o schimbare: am ramas la fel.
Si inainte si dupa armata furam bani de acasa pentru jocuri, si atunci au inceput primele mele fugi de acasa, care pe atunci erau scurte (1-2 zile).
La scurt timp dupa armata, fiind chemat de un var in Spania, am plecat la el acolo unde se afla si fratele meu mai mic.
La inceput nu cunosteam jocurile acolo, pana ce le-am dat de gust, si iata ca am inceput si acolo sa joc banii mei. Furam de la fratele meu, de la varul meu, fugeam din apartament cu zilele. Tot fratele ma cauta si ma aducea inapoi. Dormeam pe unde apucam si mancam o data pe zi sau la doua zile.
Dupa ce m-am intors in Romania am lucrat si aici la acel var timp de un an si sase luni. Jucam, ma imprumutam, dar lucrurile nu erau asa vizibile pentru ca castigam destul. Totul pana mi-a dat el 5.000 Ron ca sa platesc materiale. Cu banii am intrat la jocuri si i-am pierdut. Am lasat masina la poarta si am plecat la Bucuresti. Nu am mai luat legatura cu parintii luni de zile. Imi era foarte greu. Ce castigam pierdeam. Am pierdut locuri de munca foarte bune in Bucuresti din cauza datoriilor pe care le faceam. Imi dadeau bani sa platesc ceva, ii pierdeam la jocuri si plecam la alt loc de munca. Aveam zile intregi in care nu vorbeam cu nimeni. Dupa 2 ani am revenit acasa pentru ca nu mai puteam de singuratate. Am stat iar cateva luni, am facut datorii si iar am fugit la Bucuresti de unde din nou nu am luat legatura cu parintii, cu nimeni. In acest timp, la fel, munceam, pierdeam, ma imprumutam. Pana cand am sunat acasa si mi-a spus mama ca a gasit un doctor in Iasi care ma poate vindeca. Eu nu credeam ca asta este o boala atat de grava pana cand am ajuns la domnul doctor Octavian. Am urmat o sedinta mai complexa aici. La inceput mi-a dat un chestionar cu întrebari la care trebuia sa raspund. Dupa completarea raspunsurilor am constatat si singur ca sunt foarte dependent. Am obtinut un punctaj de 16 puncte din 18 posibile. Mi-a spus ca aceste puncte reprezinta marimea dependentei mele, marimea impulsului inconstient de a juca. Am urmat o serie de sedinte diferite de tratament, in aceeasi zi, dupa care mi-a pus din nou in fata acelasi chestionar, sa raspund din nou, fara a ma gandi la raspunsurile date pe primul formular. Am completat si a reiesit ca marimea dependentei, adica a impulsului interior de a juca, scazuse cu 70%. Domnul doctor mi-a pus in fata cele doua hartii cu rezultate diferite, sa le compar, si m-a intrebat de unde cred eu ca vine aceasta diferenta. Pur si simplu imi disparuse pofta de jucat pe care o avusesem incontinuu si raspunsurile pe a doua foaie le dadusem din suflet si de undeva ...din cap.
I-am raspuns: „Nu stiu, acest raspuns vine de undeva din cap, nu pot sa-l explic.”
Acum scriu si simt ca nu mai am nici o pofta de jucat. Sa ma ajute Dumnezeu, la fel si pe parintii mei care au indurat atata, la fel si pe Dl. Doctor...
