GABRIEL
Sunt Gabriel, am 25 de ani şi sunt economist. Nenorocirea a început acum 5 ani. Lucram într-o unitate de lângă o sală de jocuri unde lucra un prieten al meu. El mă invita la el la o cafea în timpul pauzelor mele. Acolo am văzut prima dată maşinile de joc (păcănele) şi pe jucători. Am văzut că unii chiar câştigau bani din chestia asta. Asta a fost prima mea impresie, că se câştigă bani din aşa ceva. Am început să joc mai întâi din curiozitate şi pentru amuzament dar am ajuns în câteva săptămâni să îmi toc banii pe care îi făceam din bacşişuri, şi erau destui bani în fiecare zi. Jucam în fiecare zi aceste sume, în unele zile câştigam dar era totul amăgitor, câştigam mai puţin decât băgasem la aparate în ziua sau în săptămâna respectivă. Vreau să menţionez că jucam la speciale, cred că ştiţi despre ce este vorba, sunt acele jocuri la care dacă îţi vin 3 simboluri identice primeşti jocuri speciale gratuite plătite triplu.
După aproximativ o jumătate de an mi-am schimbat locul de muncă, lucram ca agent de vânzări la o firmă cu băuturi. Vreau să zic că lucram cu mulţi bani pentru că făceam încasări si eram tot timpul tentat să joc în speranţa că voi câştiga. Am ajuns să joc banii din încasări şi am pierdut, m-am împrumutat de la prieteni cu gândul de a acoperi datoriile făcute la firmă, dar cu banii împrumutaţi tot în sala de jocuri ajungeam. Acum realizez că am fost norocos şi am reuşit cumva să scot înapoi - ca prin minune - banii pe care îi aveam de plătit la firmă. Într-o seară am pierdut toţi banii din încasări şi le-am zis părinţilor să mă ajute că i-am pierdut, nu le-am spus că i-am tocat la jocuri ci am jucat teatru spunându-le că i-am pierdut pur şi simplu... Nici nu-mi amintesc exact ce le-am mai spus atunci. Erau vreo 20 milioane de lei vechi. Mi-au plătit datoria iar eu am plecat din firmă pentru că nu mai voiam să lucrez cu banii pe mână. Timp de 4 luni am stat fără servici şi mă împrumutam de la prieteni de bani cu care mergeam apoi să joc, am luat inclusiv bani de la ai mei părinţi din portofel şi i-am jucat, nu mă simţeam deloc bine cu aceste gânduri dar nu ştiu de ce nu mă puteam stăpâni. Când intram în sală intram doar cu gândul de a juca doar o sumă mică de bani, dar tot timpul pierdeam tot ce aveam la mine, inclusiv banii de pe card.
La câteva luni m-am angajat iarăşi, tot ca agent de vânzări, iar lucram cu bani, de data aceasta şi mai mulţi, aveam în fiecare zi 40-50 milioane din încasări. La început m-am abţinut şi nu am mai jucat dar după o perioadă scurtă am început să merg la sală şi jucam în timpul programului. Ajunsesem să joc pe mize foarte mari, acum nu îmi mai aduc aminte exact sumele câştigate, pentru că nu prea au fost, dar îmi aduc aminte sumele pierdute. În acea perioadă am pierdut aproximativ 190 milioane de lei, bani pe care şi acum îi plătesc cu două credite la bancă. Prima oară am jucat un salariu de 15 milioane de lei, apoi o gaură de card de 30 milioane de lei, mi-am făcut primul credit de 60 milioane cu care mi-am plătit descoperirea de cont şi datoriile făcute pentru a pune banii firmei înapoi. După câteva zile am jucat din nou 30 de milioane (descoperirea de cont) şi alţi bani de la muncă. De fiecare dată ieşeam din sală terminat psihic, slăbisem foarte mult atunci şi fumam foarte, foarte mult, noaptea nu mai puteam să dorm... îmi este foarte greu să descriu stările pe care le-am trăit atunci...
Cea mai gravă consecinţă a faptelor mele este că i-am dezamăgit pe toţi din jurul meu şi i-am îndepărtat de mine, m-am închis în mine şi sufăr în interior. Dezamăgirea tatălui meu a fost foarte, foarte mare, a suferit un preinfarct şi l-am dus la spital cu salvarea. Am avut şi gânduri de suicid, vrând să scap de tot ceea ce este în jurul meu...
Dacă o să mai am putere o să continui altădată.
Gabi.
